Arhive pe autori: Angela Frunzoi
Fericirea in 5 pasi » Reteta femeii implinite
In cazul in care te-ai intrebat si nu ai gasit raspunsuri satisfacatoare sau nu te-ai intrebat dar gasesti ca este un subiect interesant, iti propun in continuare o viziune care face sens pentru mine…
1) Asuma-ti responsabilitatea propriei persoane!
Este foarte frumos sa vina Fat-Frumos pe cal alb si sa-ti puna imparatia la picioare…probabil ca fiecare fetita si-a imaginat asa o poveste. Dar ce te faci daca nu vine? Sau daca nu esti cea mai cea de la balul imparatului si nu te alege pe tine? Sau daca Fat-Frumos este de fapt un broscoi deghizat? Sau daca pur si simplu accepti ca Fat-Frumos nu exista asa cum nu exista Mos Craciun, Zana Maseluta si bagheta magica?
Emanciparea femeii prin castigarea egalitatii sociale si a drepturilor juridice s-a intamplat tarziu din punct de vedere istoric si chiar si acum lucrurile sunt mai bune in teorie decat in practica. Abia au trecut doua secole de cand lucrurile au capatat contur…nu-i asa ca pare incredibil daca privim din perspectiva istoriei? De ce ai vrea, femeie, sa iti negi liberatetea si puterea la care au visat sau pentru care au suferit poate nenumarate femei de-a lungul veacurilor? De ce ai vrea un “stapan”?
Aminteste-ti cand erai mica sau adolescenta si ti-ai dorit “sa te faci mare” ca sa…nu mai depinzi de parinti, sa nu mai hotarasca ei pentru tine, sa te ingradeasca, sa iti nesocoteasca dorintele sau alegerile sau chiar sa le ingaduie. Ti-ai dorit sa fii stapana pe tine, libera si independenta. Daca “libertatea si independenta” iti sunt daruite de Fat-Frumos, inseamna ca ai schimbat stapanul, atata tot.
Termina-ti studiile, specializeaza-te, ia-ti un job care sa-ti placa sau alege-ti o profesie! Chiar daca ai ales sa fii casnica poti avea o activitate, o preocupare, un hobby care la un moment dat s-ar putea transforma intr-o afacere, o sursa de venit. Gaseste acel ceva care sa te satisfaca, sa-ti dea masura abilitatilor si competentei tale, sa-ti dea incredere in faptul ca te poti descurca pe cont propriu si esti stapana propriei persoane.
A fi intr-o relatie nu inseamna a-ti pierde libertatea sau a ti-o vinde.
Daca esti intr-o relatie fii pentru ca vrei si iti este bine si nu pentru ca “n-ai incotro”.
2) Aloca-ti timp pentru tine, acorda-ti atentie, ingrijeste-te, evolueaza
Nu renunta la tine, daruieste atat cat poti si vrei dar nu mai mult decat este confortabil si decent. Daca ai alaturi oameni care te iubesc si te respecta, nu te vor obliga sau lasa sa te abandonezi pe tine. Daca tu te abandonezi, cine este in relatie cu ceilalti, cine ofera?
Ocupa-te si de tine: ingrijeste-te, invata ceva nou, fa dezvoltare personala, fa-ti o bucurie, iesi din cand in cand din rutina cotidiana.
Da, cu timpul s-ar putea sa te acapareze diversele roluri pe care le joci: angajata, sefa, sotie, mama, sora, fiica…dar nu inceta si nu uita sa fii femeie si sa fii o persoana. Altfel aceasta scapare se va intoarce impotriva ta si vei constata la un moment dat ca este greu sa refaci echilibrul stricat al vietii.
3) Investeste in relatii, socializeaza
Este minunat ca esti dedicata familiei tale insa familia ta nu este o insula intr-un ocean.
Cu cat cercul este mai restrans cu atat presiunea este mai mare…in sensul ca nevoile si cerintele implicite sau explicite de comunicare, atentie, recunoastere, valorizare, sunt mai mari. Cu cat cercul este mai restrans cu atat poate fi mai monoton sau chiar sufocant, oricat de dragi ti-ar fi cei apropiati, pentru ca nu este vorba despre ei de fapt ci de a ne implini nevoi firesti prin socializare.
Gandeste-te la cel mai indragit desert sau fel de mancare.
Cum ar fi sa mananci doar asta dimineata, la pranz si seara, zile, saptamani, luni, ani?…Cat timp ar continua sa fie cel mai indragit desert sau fel de mancare?
Sau imagineaza-ti ca dormi cu partenerul tau intr-un pat de o persoana pentru ca nu aveti alta varianta, nu va permiteti mai mult. Cu siguranta la inceput vi se pare dragut si sexi dar ce se intampla dupa o vreme? Ce se intampla cand vine vara si este sufocant de cald si bineinteles ca nu aveti aer conditionat caci altminteri ati avea si un alt pat? Ce se intampla cand va ingrasati sau mancati usturoi? Pentru cata vreme veti percepe situatia ca la inceput…dragut si sexi?
Oamenii care traiesc in familii numeroase sau extinse, care traiesc in comunitati in care exista interactiune, schimburi, suport reciproc, oamenii care au un cerc de amici si prieteni sunt mai fericiti, mai echilibrati, pentru ca suntem fiinte gregare.
4) Invata sa primesti si sa daruiesti
Desi ar putea sa para ca ma contrazic, nu este deloc asa. Am inceput prin a promova independenta prin asumarea responsabilitatii pentru propria persoana. Aceasta etapa este necesara pentru a fi intr-o relatie sanatoasa dar este doar o etapa catre invatarea si exersarea interdependentei. Abia aceasta realitate atesta relatia in adevaratul sens al cuvantului.
Invata sa primesti ceea ce ti se ofera si sa daruiesti la randul tau fara sa vezi in asta un troc convenabil, o tranzactie. Asta presupune sa stii si sa simti sa oferi din prea-plinul tau, sa oferi cu draga inima, sa te daruiesti fara sa te pierzi, fara sa treci cu rabojul pe o tablie ca sa nu pierzi socoteala si fara sa astepti momentul in care veti fi chit.
Pe de alta parte inseamna sa stii sa primesti ce ti se ofera, sa te bucuri si sa apreciezi, fara teama ca te indatorezi, ca daca primesti pe o parte sigur vei pierde pe cealalta, s.a.m.d. Si ma refer la interdependenta in general si nu doar la o relatie de cuplu.
Da-ti pur si simplu voie sa te bucuri de a fi si a te simti in relatie, de a impartasi, de a lasa energia sa circule liber si natural, fara sa o pui in cutiute cantarita, impachetata si cu eticheta lipita.
5) Nu te multumi cu mai putin decat simti si stii ca meriti
Daca pentru a fi “buna” trebuie sa-ti sacrifici binele, adica pe tine…atunci s-ar putea sa fii pe un drum gresit. Pentru a fi bun trebuie ca in primul rand sa fii cineva, adica sa tii cont de nevoile si dorintele tale, sa le respecti si sa te respecti. Orice altceva este o forma de auto-anulare si din moment ce tu “te declari nul”, asa vei fi si pentru ceilalti. Nu te mira deci sau supara ca esti tratata ca atare.
Daca nu iti place cum esti tratata, priveste-te in oglinda si cauta-te pe tine, vezi cand si in ce fel “te-ai pierdut”.
Decide ce iti doresti si cat meriti si nu face compromisuri sub acest standard.
Articolul se incheie aici unde calatoria ta incepe…
Si daca simti nevoia sa detaliezi, sa explorezi, sa evoluezi, si vezi rostul si beneficiul unui sprijin profesionist adecvat, te invit sa te programezi pentru o sedinta la cabinet. Te astept cu drag…
Exercitiu de eficienta
Cum sa faci mai mult din ceea ce iti propui
A realiza lucrurile pe care ni le dorim sau ni le propunem are de obicei un efect pozitiv asupra starii noastre psihice: ne bucuram sau ne relaxam, ne simtim satisfacuti, suntem mandri de noi, …sau pur si simplu crestem in ochii nostri si stima de sine se consolideaza.
Nu de putine ori insa, faptul ca ne propunem sau ne dorim sa facem diverse lucruri are efectul invers decat ar fi de asteptat… In loc sa fim multumiti de noi, sa avem mai multa incredere in propria persoana, se intampla sa fim dezamagiti de noi, frustrati, pentru ca “nu reusim” sa punem in practica sau sa ducem la indeplinire ceea ce ne-am propus sau ne dorim.
Gasim intotdeauna motive si explicatii, nu despre asta-i vorba, insa scuzele nu ne fac nicidecum sa ne simtim mai bine cu noi insine sau cu situatia.
Iti propun asadar un exercitiu pentru a imbunatati lucrurile…
Daca insa nu ai de gand sa faci nimic in afara de a citi, oprete-te aici. Da, da, articolul acesta nu este pentru filozofi, spectatori, ganditori…sau carcotasi ci pentru oameni care vor sa faca ceva diferit, sa schimbe ceva in bine, sa actioneze! Nu este un articol ci un exercitiu!
Daca te decizi sa citesti mai departe, asuma-ti sa faci pasii pe care-i voi indica in cele ce urmeaza!
Deci…cum decizi?
Ok, daca ai decis sa mergi mai departe, te asigur ca iti vei da motive sa fii mai multumit cu tine insuti.
Ia-ti agenda, un caiet sau o coala de hartie si o ustensila de scris.
1) Scrie un obiectiv important pentru tine, unul pe care il ai de ceva vreme dar fie nu ai demarat nimic in sensul atingerii lui, fie ai inceput si l-ai lasat “in pom”.
Pe o scara de la 0 la 10 cat de important pentru tine este obiectivul ales?
Daca este sub 8, alege-ti altul…
Daca este cel putin 8, treci la pasul urmator.
2) Ce te-a retinut, impiedicat sa-ti atingi obiectivul?
Intrebarea se refera doar la aspecte care te privesc pe tine si nimic altceva (mediu, context, ceilalti, etc) Fii cat se poate de sincer cu tine insuti si cat se poate de specific. De exemplu “Am obiceiul sa aman lucrurile pana devin urgente.”, “Eu cred despre mine ca functionez bine doar sub presiune.”,”Mi-a fost teama de ce va spune familia daca dau gres.”, etc. Gandeste-te bine si detaliaza, este posibil sa ai mai multe “bug-uri”.
3) Lasa deoparte obiectivul pentru moment.
Fa o lista cu atuurile si resursele tale in acest moment din viata ta: abilitati, cunostinte, calitati personale, experienta, relatii, resurse materiale, mediu/context, timp, alte resurse. Fii specific si detaliat.
Ce resurse poti folosi pentru a inlatura, neutraliza sau rezolva impedimentele de la punctul 2)? Cum faci asta?
4) Gandeste-te la 3 obiective atinse deja sau realizari din experienta ta de pana acum. Ce resurse ai folosit in acele cazuri?
Aminteste-ti ce stare ai avut, ce gânduri, cum te-ai simtit tu cu tine…legat de acele obiective care au devenit realizari.
Descoperi si alte resurse pe care sa le adaugi la lista deja facuta? Daca da, adauga-le.
5) Revino la punctul 1) si stabileste ce resurse ai si poti folosi pentru atingerea obiectivului tau de acum. Trecand in revista obiectivul si resursele care te vor sustine si ajuta in atingerea lui, creaza o stratagie realista si potrivita prin care sa-ti atingi obiectivul. Este suficient de clara si specifica strategia ta? Asigura-te ca este. Acum stabileste care sunt pasii de urmat, actiunile concrete care decurg din strategia creata si te conduc la atingerea obiectivului. Care este primul pas? Cand il faci? Stabileste-ti un termen cat mai apropiat de acum.
Iti urez succes!
Daca doresti suport individual, o indrumare personalizata, contacteaza-ma pentru a stabili o sedinta de coaching!
Echilibristica Psi
Suntem europeni, traim in era informatiei, a tehnologiei avansate, dar inca suntem tributari unei gandiri anacronice, ingustata de preconceptii, superstitii si superficialitate… Pe meleagurile noastre mioritice psihoterapia este inca o cenusareasa, si sunt inca multi aceia care se uita circumspect cand aud pe cineva ca merge la psihoterapeut: „Aha, saracu’ de tine, esti cu capu’… Vai de capul tau! Nu esti in stare sa-ti rezolvi singur problemele! Rau ai ajuns! Te duci sa-ti spele ala creierul! Dai banii aiurea, mai bine veneai cu mine la o bere si-ti dadeam eu niste sfaturi bune…” si multe altele par sa spuna privirile atoatestiutorului autohton. Unii chiar spun cate ceva ca doar ii vor omului binele…vorba-ceea „Tot patitu-i priceput.”
Ciudat ca nu au aceeasi reactie daca te-aud ca ai fost la dentist. Ca doar si in cazul acela puteau lega dintele de clanta usii si te ajutau gratis. Te sterilizau apoi cu o tuica si gata, ce atata bataie de cap?!
Radem, ne-amuzam…dar e’ trist, suferim de sindromul „mesterului strica-tot” ca asa-i cand te pricepi la toate. Stii cum este cand nu-ti taie nici un cutit pentru ca le-a ascutit sotul? Sau cand ti se topesc stecherele in priza pentru ca a schimbat-o barbatul casei? Cam asa stau lucrurile pe la noi…suntem polivalenti de la natura, avem o parere mirobolanta despre noi insine, deci specialistii sunt de prisos!
Ei bine…eu cred ca psihoterapia se adreseaza normalitatii si nu unei parti stricate, defecte. In viziunea mea psihoterapia nu face altceva decat sa largeasca orizontul acestei normalitati, sa o imbogateasca, sa ajute la regasirea si mentinerea echilibrului. Si nu vorbesc din perspectiva psihoterapeutului care trage spuza pe turta lui, ci a unui specialist care pentru a ajunge specialist trebuie sa fie mai intai client, din perspectiva clientului care spune cu toata convingerea „a meritat”!
Suferim presiunile unei realitati provocatoare, care uneori ne „comprima” si perceptia noastra asupra realitatii, a normalitatii, tinde sa se deformeze, sa sufere la randul ei compresii repetate si sa se ingusteze. Fiecare emotie pe care nu o putem exprima adecvat, fiecare interactine in care ne simtim obiect si nu subiect, fiecare ocazie in care nu ne facem cunoscute nevoile, sau in care avem senzatia ca nu primim ceea ce meritam, fiecare eveniment care ne marcheaza existenta si poate ne abate de la traiectoria dorita…si poate multe altele, ne afecteaza zi de zi simtul realitatii si al normalitatii.
Priviti „Lupta cu taur: moartea toreadorului” a lui Picasso. Gasiti ca este o imagine bucolica? Cum ar fi sa pretindeti ca seamana cu „Car cu boi” a lui Grigorescu? Si taurul lui Picasso este tot un bou dar mai negru…
Perceptia realitatii, simtul normalitatii si al adecvarii, este ceva ce trebuie intretinut, ca si cum ne-am sterge ochelarii din cand in cand. Si cand uitam de ei este posibil ca realitatea sa arate de-a dreptul ciudat si ceea ce vedem sa ni se para normal desi lentilele sunt foarte murdare sau zgariate. Nu spun ca psihoterapia este singura modalitate de a face asta ci doar ca este o modalitate buna, utila…
Este bine sa fim constienti ca dezvoltarea personala este un proces de-o viata si ca posibilitatile sunt multiple. In unele momente o metoda poate fi mai eficienta decat altele… Mentinerea sanatatii si normalitatii psihice nu este cu nimic mai prejos decat aceea a sanatatii si integritatii fizice.
Clientii mei sunt oameni normali. Multi dintre ei sunt chiar realizati dupa standardele socio-economice actuale. Pentru ei psihoterapia, coaching-ul sau dezvoltarea personala au reprezentat fie puncte de cotitura in viata, fie momente de re-gasire, re-evaluare, re-structurare, re-inventare. Si uneori doar o modalitate de pastrare a echilibrului. Cei care au avut curajul si determinarea de a se angaja intr-un proces de anvergura au avut si satisfactia de a „renaste” din proprie vointa intr-o noua dimensiune a fiintei lor, cu noi orizonturi de viata, mult mai largi decat si le imaginasera din postura vechiului lor „eu”. Nu intamplator am spus „curaj”, caci de cele mai multe ori aceasta minunata transformare de sine este posibila doar prin intelegeri incomode sau dureroase, prin acceptarea unor momente de suferinta, frustrare, prin renuntarea la acel confort caldut, dulce-amarui al unui „asa sunt eu”. Un „asa sunt eu” nedefinit dar asemanator unei cutii a Pandorei pentru ca, daca ati observat, aceasta formula nu este folosita aproape niciodata in legatura cu lucrurile bune sau cu ceea ce numim calitati.
Va invit deci sa va antrenati abilitatile de calator prin viata cu un sine cat mai constient, echilibrat si matur, cu lentilele curate, astfel incat calatoria sa fie una frumoasa, interesanta si de succes, sa fie o aventura si nu o corvoada. Pentru sesiuni de antrenament in arta regasirii si mentinerii echilibrului mental si sufletesc ma gasiti aici.
Va astept cu drag!
Abilitati Relationale – Grup de Psihoterapie, Dezvoltare personala, Coaching
„O problema legata de cuvantul dizabilitati este ca sugereaza numaidecat o inabilitate de a vedea sau de a auzi sau de a merge sau de a face alte lucruri pe care multi dintre noi le luam ca atare, ca de la sine intelese.
Dar ce spuneti de oamenii care nu pot simti? Sau nu pot vorbi despre sentimentele lor? Sau nu-si pot gestiona emotiile in moduri constructive? Ce spuneti de oamenii care nu pot forma relatii apropiate? Si de oamenii care nu gasesc implinire in vietile lor sau cei care si-au pierdut speranta, care traiesc in dezamagire si amaraciune, care nu gasesc bucurie in viata sau iubire?
Acestea, mi se par mie, adevaratele dizabilitati.” ~ Fred Rogers: Lumea dupa Mister Rogers, Lucruri importante de reamintit
Daca te regasesti cumva, in vreo masura, in cele de mai sus, te invit sa descoperi sau sa creezi o realitate noua a vietii tale.
Am conceput un program de psihoterapie si dezvoltare personala de grup, un program pentru oamenii care isi doresc sa traiasca frumos si implinit alaturi de oameni.
Mai multe detalii aici
Viata Ta este o calatorie sau o destinatie?
Revendica-ti puterea personala
Am auzit la mama o vorba care ma face sa zambesc ori de cate ori, in situatii nu chiar vesele, fac corelatia…
“Hai la munca sa muncim,
Da Doamne sa nu gasim!”
Eu nu ma gandesc la ea stricto sensu ci extrapolez la toate acele situatii in care ne prefacem ca ne asumam ceva, indiferent ca ne prefacem constient sau inconstient, fata de noi sau fata de ceilalti sau si si.
Oamenii traiesc destul de des nemultumirea fata de ei insisi, constientizeaza ca viata lor nu se desfasoara pe cel mai bun fagas, in ritmul cel mai potrivit, ca ei nu sunt asa cum si-ar dori sa fie…si ajung sa isi promita lor insisi ca vor face ceva pentru a le fi mai bine, pentru a se placea mai mult pe ei insisi.
Si drept urmare, de multe ori oamenii “se angajeaza” sa faca lucruri.
Dar, ca un facut, de fiecare data cand vine momentul sa puna in practica, intervine ceva…acel ceva care inevitabil trece intotdeauna in planul principal a.i. angajamentul lor, inevitabil, aluneca in plan secund si ramane tot la stadiul de “angajament” (de pus in practica sau in limbaj mai fancy lista de “to do-uri”). Si astfel ritmul in care oamenii progreseaza cu ceea ce si-au luat angajamentul sa faca ajunge sa semene a letargie.
“De ce si-au luat angajamentul?” ati putea intreba, pe buna dreptate…
“De ce nu se dezic de angajamentul luat?” ar putea fi o alta intrebare…
Ei bine, ca in orice situatie exista diferite ipoteze, unele mai plauzibile decat altele.
O ipoteza care mie mi se pare destul de plauzibila ar fi ca, asa cum spuneam intr-un paragraf anterior, nu ne place de noi asa cum suntem si ne hotaram sa facem ceva a.i. sa ne placa de noi si sa ne fie mai bine, sa fim mai fericiti cu noi insine si cu viata pe care o traim.
Simpla decizie de a face ceva in sensul acesta deja ne face sa ne simtim mai bine cu noi insine.
In euforia “noului inceput”, a faptului ca in sfarsit “am decis” ceva bun pentru noi, ne luam angajamentul sa… De obicei avem si martori ai deciziei noastre, a angajamentului nostru, ei avand rolul de a ne intari in hotararea noastra prin confirmarile, aprecierile si incurajarile lor. Acestia pot fi prieteni, parinti, colegi, etc.
Deja suntem la un stadiu la care ne simtim mult mai bine cu noi insine, tensiunea si nemultumirea s-au diminuat considerabil, aproape au disparut…dar ce sa vezi, odata cu ele si parte din “benzina” noastra, aceea care a aprins scanteia si a facut sa porneasca motorul. In aceste conditii motorul incepe sa toarca la ralanti iar angajamentul incepe sa capete nuante de corvoada. Vorba ‘ceea “Greu la deal cu boii mici!”.
Motivul, lesne de inteles, este acela ca ceea ce ne-am angajat sa facem, in mod cert, nu intra in obiceiurile noastre si prin urmare ne scoate din zona de confort indiferent de ce ar insemna asta. In aceasta faza incepem sa vedem neajunsurile, dificultatile, obstacolele, apar tot felul de alte prioritati, s.a.m.d.
De ce nu ne retragem angajamentul?
Pai asta ar insemna pur si simplu sa revenim la momentul “0” – precedent hotararii – doar ca vom mai scadea cateva procente pentru ca intre timp ne-am mai demonstrat inca o data incapacitatea, lipsa de consistenta si consecventa, lipsa de valoare. Si asta ne scade nu doar in ochii nostri mai jos decat eram initial ci si in ochii celorlalti, a martorilor “maretiei” noastre! Si uite-asa, de unde urcasem cu un zvac pana pe la et. 2 al stimei de sine, vom ateriza cu zgomot, ridicand praful de jur imprejur, pe la nivelul -2 al parcarii subterane a gloriosului edificiu numit “imaginea de sine”.
Iata-ne asadar prinsi in propria capcana, din care nu stim cum sa iesim onorabil si sa ne fie bine…
De ce ne este oare atat de greu sa dezlegam nodul asta sau sa-l taiem, sa trecem prin “foc” si sa ne calim a.i. sa ne simtim puterea, sa ne simtim capabili si frumosi? De ce ne lipseste consistenta si consecventa de a ne indeplini angajamentul pe care ni l-am luat fata de noi insine? Doar este despre a ne placea mai mult, a ne simti mai bine cu propria persoana, a fi mai fericiti…
O ipoteza ar fi aceea ca ne consumam toata energia pentru a promova o imagine despre cine suntem noi…si dincolo de masca aceasta a “competentei”, a auto-suficientei, ne simtim de fapt mici si neajutorati si asta ne sperie de moarte, in ruptul capului nu am vrea sa admitem asta sau cineva sa banuiasca macar! Am ingropat adanc, credem noi, neajutorarea aceea de bebelus care tanjeste sa fie hranit, alinat si protejat la sanul mamei. Dar cu adevarat nu ne simtim mai puternici, mai capabili decat acel bebelus, nu ne simtim suficient de puternici si competenti pentru a trata de la egal la egal cu lumea, cu viata, pentru a cuceri partea noastra de lume, pentru a negocia sau a cladi partea noastra de fericire…
Ceea ce asteptam de fapt este sa primim, sa fim salvati, sa fim protejati…nu vrem sa facem noi toate astea pentru ca nu simtim ca suntem capabili si avem impresia ca suntem mici si neinsemnati, la voia sortii, a lui D-zeu si a celor mai puternici si mai norocosi decat noi.
La ce bun sa iesim in fata, sa atragem atentia cuiva asupra noastra? Vom fi striviti precum niste mici gandacei…aceasta este convingerea pe care incercam s-o ascundem sau s-o inlaturam atunci cand ne luam angajamente si paradoxal tot asta ne impiedica sa ne angajam in mod autentic. Avem nevoie de un angajament suficient de mare si insemnat pentru a ne resuscita stima de sine dar pe de alta parte angajamentul “de urias” pare sa ne domine, sa ne striveasca, iar asta pur si simplu ne sperie.
Si mai exista o sperietoare…aceea a zilei de dupa, de care undeva, intr-un cotlon al incostientului nostru tinem cont… Ce va fi daca vom creste, daca ne vom dovedi capabili, apti, puternici, oameni mari?
Vom pierde pur si simplu sansa de a gasi un salvator, un salvator care sa ne ofere acea protectie si stabilitate dupa care tanjim, acel bine care ni se cuvine doar pentru ca suntem slabi si neajutorati si pentru care nu ni se va cere nimic, nu trebuie sa facem nimic. Cum sa renunti asa, de buna voie, la o astfel de sansa, o sansa de care poti beneficia doar atata timp cat inspiri mila?…
Si tocmai de aceea nu poti fi mandru de tine, pentru ca inspiri mila…Pare a fi un cerc vicios, nu sunteti de acord?
Trebuie sa alegem ce vrem de fapt, ce ne dorim mai mult: sa fim madri de noi sau sa impresionam un salvator care ne va scuti de efortul de a fi mandri de noi?
Tu ce ai ales pana acum? Dar de acum incolo?
Daca stii ce vrei si nu cauti un salvator ci doar un sprijin competent pentru a creste, a te antrena, a face si a fi mandru de tine, ma gasesti la cabinet…fa clic aici si fa-ti o programare chiar astazi. Niciodata nu va fi un moment mai potrivit decat acum!
NOU! Exploreaza-ti personalitatea cu un instrument adecvat!
Psihologia nu este matematica dar dintr-o anumita perspectiva seamana destul de mult…si ma refer la acea parte numita psihometrie. Psihometrie inseamna „masurarea si cuantificarea fenomenelor psihice, a capacitatilor intelectuale, prin instrumente standardizate si etalonate (teste, inventare de personalitate).
Aceste instrumente sunt variate si sunt construite in urma unor documentari laborioase, a unor cercetari empirice de dimensiuni mai mari sau mai mici, in conformitate cu standarde metodologice specifice, raspunzand unor exigente stiintifice. Ma refer aici, in mod evident, la instrumente recunoscute si apreciate de profesionisti, si nu la acele teste mai mult sau mai putin amuzante pe care le gasim pe diferite site-uri.
Mai nou, va pun si eu la dispozitie un astfel de instrument, menit sa completeze serviciile pe care le ofer: un profil de personalitate sub licenta.
Comparativ cu alte inventare de personalitate disponibile pe piata (care sunt in general traduse si adaptate, ele fiind etalonate si validate pentru alte populatii – de obicei cea americana), cel pe care vi-l propun eu prezinta avantajul de a raspunde atat standardelor internationale de exigenta din perspectiva caracteristicilor psihometrice, cat si specificului cultural romanesc.
Tabara verii !!!
Program de lucru 10.00 – 13.00
Pauza de pranz si program de voie 13.00 – 15.00
Program de lucru 15.00 – 19.00
Cina si program de voie 19.00 – …
24 August
Mic dejun 8.00 – 10.00
Program de lucru 10.00 – 13.00
Pranz 13.00 – 14.00
Sinteza programului si incheiere oficiala
Facilitatori:
Angela Frunzoi: Psihoterapeut Integrativ, Coach & Trainer
http://www.psihoterapiedezvoltarepersonala.wordpress.com
Cristian Nicolae: Coach & Trainer
http://www.quantum-coaching.ro
Date contact:
Angela Frunzoi – 0744 639 457
angela.frunzoi@gmail.com
Cristian Nicolae – 0722 281 186
cristian.nicolae@quantum-coaching.ro
Starea CURCUBEU
Cand privesc un curcubeu am o stare cu totul speciala: de pace, de incantare, de impacare, incredere… Imi imaginez ca nu sunt singura care simte asa.
Ma minunez de ceea ce se afla dincolo de furtuna, ceva la care nu te gandesti si nu astepti in timpul furtunii.
Parca nu iti vine sa crezi asta atunci cand cerul este greu de nori si intunecat, strabatut de fulgere si rasunand de tunete, cand ploua mult si vantul bate de parca ar vrea sa ia totul cu el.
Ce bine se aseamana sufletul nostru cu natura…v-ati gandit vreodata la asta? Ce bine ne asemanam noi cu totul cu acest tot din care facem parte…
Oare poate cineva sa spuna ca sufletul, ca mintea lui nu au trecut niciodata prin furtuna?…Cu toate astea fiecare furtuna ne sperie ca si cand nu am sti ca va trece.
Ne propunem “sa scapam de emotiile negative”, “sa controlam emotiile negative” – ce idei ciudate si caraghioase avem uneori. Nici macar nu ne dam seama de asta cand ne propunem sa fim “pozitivi” cu orice pret. De obicei pretul este destul de mare indiferent de extrema in care alunecam, fie ea negativa sau pozitiva.
Cum ar fi sa-si propuna natura…sau pamantul…sau cerul…sa nu mai aiba nori, sa nu mai ploua, sau sa nu mai bata vantul. Amuzant sa-ti imaginezi asta, asa-i? Oare ar mai fi ceva pe acest pamant? Noi am mai fi?
Aminteste-ti o perioada intunecata din viata ta.
Dar de data aceasta nu din perspectiva victimei, a omului batut de soarta “vai, ce mult am suferit / ce ranit am fost / ce pedepsit de D-zeu”, ci schimba putin perspectiva, ia putina distanta si intreaba-te:
“In ce fel am devenit mai bun datorita acelei experiente? Ce mi-a adus bun?”
Ati simtit “starea curcubeu” odata ce ati trecut dincolo de acea experienta sau perioada?
Mie mi s-a intamplat de fiecare data si cred ca fiecare curcubeu merita sa traversezi furtuna…
Imi place mai mult ideea de “stare curcubeu” decat cea de “stare de bine” – parca spune mai multe, parca este mai completa. Starea de bine parca ne atrage intr-o capcana daca stau sa ma gandesc mai bine, ne face sa fugim, sa negam o parte inerenta a realitatii, a vietii…in loc sa ne invete s-o acceptam cu intelepciune ca pe o experienta de invatare si de crestere, de rafinare a propriei fiinte. Gandeste-te la claritatea si frumusetea cristalului si la procesul prin care a atins aceasta perfectiune.
Starea de bine ne mentine in dualism, in ambivalenta, in negare, in lupta…tot ceea ce nu se afla in extrema pe care am declarat-o (+) inseamna ca este negativ, este rau, ne supune la presiune, ne seteaza pentru lupta sau fuga, ne predispune la victimizare sau la agresiune, ne creaza resentimente.
Dar daca nu ne-am mai gandi la “starea de bine” ci ne-am gandi la “starea curcubeu”?
Ce este curcubeul? Este efectul de descompunere a luminii in spectrul de culori prin refractia acesteia in sferele de apa din atmosfera. Este de fapt lumina, vazuta diferit. Este una desi vedem sau percepem mai multe…putem distinge si numi culori diferite, avem poate o preferinta pentru una dintre ele in timp ce o alta poate nu ne place, fiecare ne creaza o stare aparte sau ne sugereaza ceva anume…insa de fapt toate sunt acelasi lucru – este lumina refractata in atmosfera. Asemenea noua care refractam…reflectam…interpretam…diferite experiente de viata si le categorisim pozitive sau negative cand ele sunt la un anumit nivel acelasi lucru – experiente de viata, de invatare, de evolutie.
Ce ne aduce dezvoltarea personala, psihoterapia?
Ne aduce o schimbare de perspectiva, o depolarizare, o detasare de viziuni univoce si in felul asta ne ajuta sa avem o atitudine mai relaxata si mai contructiva in viata, sa exploram si sa ne bucuram mai mult, sa ne cramponam mai putin, sa fim mai deschisi, mai flexibili, mai adecvati, mai orientati spre solutii.
Nu putem avea control asupra evenimentelor sau asupra oamenilor, nu putem schimba lucruri care nu tin de noi dar ne putem schimba pe noi, putem influenta evenimente si oameni prin felul in care suntem noi. Noi suntem parghia prin care schimbam lumea.
Despre “starea curcubeu” cred ca este o stare complexa, o metastare, in care toate lucrurile par la fel de firesti si in care putem trai pacea, increderea, incantarea, impacarea…ca suntem.
Haideti sa constientizam si sa exersam starea curcubeu…
O Abordare Integrativa 